De cand suntem mici ne ghidam dupa 2 directive extrem de puternice ce sunt imprimate pana la cel mai adanc nivel.
MAXIM DE PLACERE, MINIM DE DURERE!
Stiu asta si totusi, in ultimii ani de practica si interactiune cu oamenii, viata mi-a aratat ceva diferit si nu tocmai placut.
Multi, din ce in ce mai multi oamenii nu se mai lasa condusi de placere. Poate vi se pare paradoxal dar realitatea mi-a demonstrat ca placerea de a manca (90% indusa de substantele potentatoare de gust) si sexul, au ramas cam singurele placeri “tari”. Chiar si in cazul sexului, aceasta placere este mult conditionata de foarte multi factori si programe de reprimare. Societatea a avut timp si instrumente sa le imprime adanc in noi. hai sa le intelegem si sa le scoatem din noi!
Sa o luam de la inceput. Cand suntem mici nu avem asemenea restrictii si limitari. Eu zic ca putem cumva sa facem drumul inapoi catre puritate si placere. Cand eram mici nu eram pudici, nu ascultam daca ni se spunea sa nu facem ceva. La naiba, ca daca imi placea ceva de mancare ma duceam si luam chiar daca era interzis. Furam si ascundeam. Nu imi pasa de consecinte. Era bun, imi producea placere, nu mai conta nimic. Copii mici nu au sistem cognitiv, nu stiu ce e bine sau rau. Ei stiu placere sau durere.
Nu suntem pudici cand suntem mici. Programele cu rusinea si sexul care e ceva nasol si interzis apar putin mai incolo sub directa imprimare din partea parintilor/bunicilor si asa mai departe. Ajungem reprimati si nu mai simtim placerea reala pe care atingerea si joaca ne-o confera.
Eu zic ca sexul in ziua de azi se invata. Da, am zis bine dar asta nu e ceva bun, pentru ca odata cu imaginile si informatiile primite, noi invatam si ce “ar trebui” sa simtim. De cacat, va zic. Mi-a luat ceva timp sa imi dau seama de aceasta smecherie perversa.
Ideea ar fi sa descoperim sexul si placerea de capul nostru, asa cum descoperim organele genitale cand suntem mici, si ne jucam cu ele producandu-ne placere, caci despre placere e vorba in acest post.
Da, placerea pe care ne-o refuzam in diferite forme doar pentru ca suntem din ce in ce mai conditionati sa suferim.
O sa ziceti ca am inebunit, dar ganditi-va de cate ori v-ati pus intr-o situatie dificila doar pentru ca ati ales asa. Ne spunem in gandul noastru ca “e greu” ca “meritam sa suferim” si ne chinuim.
Am facut si eu la fel, credeam ca asa trebuie sa fie viata. Greu frate, greu. Cu munca si chin. Ei bine nu e asa. Cand mi-am permis sa simt si sa accept placerea am ramas doar cu munca. Chinul a disparut. Si chiar si munca a devenit o placere, pentru ca aleg sa fac ceea ce imi place. De ce aleg asa? Pentru ca aleg placerea. M-am saturat de durere si am inteles ca nu ma va salva nimeni. NU o sa vina nici un Dumnezeu sau vre-o rasa de extraterestii ca sa ma salveze din mizeria de ganduri care ma tineau in roata de hamster. Am fost creat de un Dumnezeu, dar e nevoie sa ajung singur la starea de dumnezeire, ca sa zic asa! La naiba. Cine crede ca suferinta e o virtute, eu zic ca se inseala amarnic!
Nimeni nu e responsabil pentru alegerea mea de cacat prin care vreau sa sufar.
De fapt m-am intors la o gandire de copil care invariabil alege placerea in defavoarea durerii. De ce? Pt ca asa e normal, asa e natural.
Acum inteleg prin cate mecanisme oamenii isi justifica nevoia de suferinta, mai pe scurt EI VOR SA SUFERE.
Unii chiar folosesc aceasta pozitie ca instrument de atragere a atentiei, a milei din partea celorlalti. Nenorocirea e ca si ceilalti intra in hora si hranesc acest comportament bolnavicios. Oare nu ar fi mai usor sa alegem placerea?
Da, ar fi daca consideri ca meriti placerea. Asta e problema. Am fost convinsi ca nu mai meritam si ca e normal sa suferi. Ha!! Incercati sa convingeti un copil ca e bine sa sufere! Iti va rade in fata! Cu gura pana la urechi, si apoi uitandu-se la tine, direct in ochi, se va duce catre ciocolata pe care i-ai refuzat-o, pentru ca alege placerea!
Te va sfida pentru placere si bucurie!
Avem multe de invatat de la copii si cred ca meritam placerea, sub infinitele ei forme. Fiecare simt iti confera placere daca te lasi, daca te abandonezi. Lumina, imaginea, sunetul, atingerea, gustul, mirosul, energia, iubirea, starea. Toate ne pot aduce placere.
Imi aduc aminte de un experiment cu niste soricei carora li s-a implantat un stimulator de dopamina in creier. Apoi in cusca au amplasat un buton care la apasare declansa stimulatorul de dopamina. A durat ceva pana s-a prins soriceii de “butonul de dopamina”, apoi ce credeti ca s-a intamplat?
Au murit, cu totii, de placere! Au ales placerea dopaminei in loc de mancare si bautura. Nu e de mirare ca supra- stimularea conduce acolo. De fapt orice in exces face acelasi lucru. Aceasta e lectia noastra aici de a gasi calea de mijloc, de a experimenta. Intrebarea mea este: de ce sa nu ne bucuram de viata in loc sa suferim?
Va doresc sa va permiteti sa gasiti butonul de dopamina si sa il folositi cu intelepciune.
Exista, si de fapt sunt chiar multe butoane. E doar alegerea voastra de a va permite placerea sau nu!
Bralgei Shackry
Loading...